Reîntoarcerea

Dorul constant de familie și copii este una dintre cele mai comune experiențe trăite de muncitorii migranți. Oricât de frecvente ar fi, telefoanele sau apelurile video nu reușesc să reducă distanța dintre străinătate și acasă. Cu toate acestea, munca în afară apare ca singura opțiune pe care o au pentru a asigura un viitor mai bun copiiilor. Dacă lucrează pentru un angajator ce respectă înțelegerile contractuale, veniturile obținute în 3-4 luni de muncă sezonieră le asigură apoi un trai decent, în țară,  pentru tot restul anului.

În România, salariul minim pe economie nu reușește să acopere nici măcar cheltuielile pentru traiul lunar, și cu atât mai puțin veniturile necesare pentru a investi în propria locuință, în educația copiilor sau pentru a trata anumite probleme de sănătate. Decizia de a pleca la muncă în afară este de cele mai multe ori motivată de aceste neajunsuri financiare.

Pentru muncitorii mobili, întoarcerea în România îi duce cu gândul la bucuria de a-și revedea familia, dar și la nevoia de a se întoarce cu suficient de mulți bani. Cei care au avut experiențe de muncă favorabile, în care contractele le-au fost respectate, plănuiesc să meargă și anul viitor la muncă în străinătate. Având în vedere efortul fizic brut depus, munca în afară reprezintă de cele mai multe ori o strategie de viață temporară, care depinde de starea lor de sănătate și de puterea de a munci.