Despre
Harvesting Solidarity este un proiect de documentare angajată ce aduce laolaltă istorii personale de muncă sezonieră ale românilor plecați să lucreze în Uniunea Europeană. Ce îi determină să aleagă străinătatea? În ce condiții muncesc și trăiesc în țări precum Germania, Austria, Marea Britanie, Franța sau Italia? Cum i-a afectat pandemia? Care sunt principalele probleme cu care se confruntă și ce consideră că ar putea îmbunătăți statul român în ceea ce-i privește? sunt principalele întrebări care își găsesc răspunsul în proiectul de documentare.
O platformă online ce prezintă la persoana întâi experiențele lucrătorilor români sezonieri.
Între iulie și octombrie 2020 am cules 16 povești personale de la români ce lucrează în agricultură, mentenanță, construcții, HoReCa sau industria alimentară. În timp ce o parte dintre aceștia au o experiență de peste 10 ani, plecând în fiecare an spre țările din Occident, alții se află la primele job-uri sezoniere. Locuiesc în diverse regiuni ale țării și au vârste cuprinse între 20 și 60 de ani: studenți, părinți cu copii aflați încă în școală sau deja bunici.
Am vrut să aflăm chiar de la aceștia care sunt poveștile lor de muncă și de viață. Le-am integrat pe toate sub definiția mai largă a muncii sezoniere, care se desfășoară în funcție de succesiunea anotimpurilor, în baza unui contract încheiat pe o durată determinată, la unul sau mai mulți angajatori din străinătate.
În lipsa unor oportunități care să le ofere un trai decent în țara lor, majoritatea lucrătorilor sezonieri sunt puși în fața unei false alegeri.
Ei devin captivi între urgența asigurării veniturilor necesare și posibilitatea de a câștiga bani prin muncă fizică, de multe ori în condiții extrem de dificile sau lipsiți de protecție socială, în țările de destinație.
Munca sezonieră nu e doar o problemă românească, ci una a pieței muncii europene: cetățenii din Europa de Est sunt adesea exploatați în Occident, făcând muncile pe care vesticii le refuză.
'Pentru că răul de-afară e mai mic decât răul de-acasă'
„Munca în România nu se plătește, nu este prețuită.” (Aurel Munteanu, HoReCa, Franța)
„Pe mine m-ar ajuta mult o revenire a statului român pe o linie mai dreaptă. Să nu mai plece oamenii în afară. Să nu mai plec eu. N-aș mai vrea să mai plec din România, dar să se asigure anumite condiții. De trai în primul rând, că nu prea ai. (Ungureanu Iulian, curățenie, Austria)
„O să stau cât e necesar. Nu mai zic că nu mai pot și vreau să mă duc acasă. (…) Am făcut orice mi-au cerut ei. Sunt universal, dacă au nevoie. Interesul meu este să mă duc la muncă.” (Ungureanu Iulian, curățenie, Austria)
„Eu aș vrea atât, să plătească destul de bine, să nu fie cu țeapă.” (Răzvan, agricultură, Franța)
„Tragi mai puțin, mai puțin vii cu bani de acolo.” (Florina Ragantu, agricultură, Anglia / Spania)
You work less, you bring in less money from out there. (Florina Ragantu, agriculture, England / Spain)
Forme de solidaritate
Muncitorii sezonieri reprezintă una dintre cele mai vulnerabile categorii de lucrători. Într-o perioadă în care se vorbește despre solidaritate ca motor al redresării socio-economice, transformat în laitmotiv deopotrivă în discursurile politicienilor sau pe rețelele de socializare, ne-am întrebat în ce măsură solidaritatea este o resursă? Sub ce forme se manifestă solidaritatea în mediile de muncă sezonieră? Cum ar putea fi construită solidaritatea pentru a îmbunătăți condițiile de muncă și de viață pentru românii plecați în străinătate?
Am identificat existența unor rețele de solidaritate fragile, care se activează punctual, în jurul unor probleme comune sau atunci când oamenii sunt puși în fața unui pericol. Se manifestă în activitățile cotidiene de muncă, în organizarea locuirii laolaltă sau ca răspuns în fața abuzurilor angajatorilor. Acestora se adaugă o serie de grupuri pe rețelele sociale (Facebook, WhatsApp, TikTok) prin intermediul cărora lucrătorii români se organizează ad-hoc, cer sfaturi și fac schimb de informații, caută locuri de muncă sigure ori se păzesc de potențiali intermediari înșelători. Astfel de comunități virtuale iau naștere ca răspuns la lipsa de implicare și de informare din partea autorităților.
Atunci când guvernele eșuează în a găsi soluții punctuale la probleme sistemice, muncitorii sunt nevoiți să se adapteze. Se nasc forme spontane, neorganizate, informale de solidaritate. Sunt ele suficiente? Specificul și contextul muncii sezoniere fac dificilă și lentă construcția și dezvoltarea unor sindicate sau a altor forme de reprezentare a drepturilor și intereselor lucrătorilor.
Fără un cadru legislativ bine reglementat, fără mecanisme de implementare și verificare și fără un interes activ din partea statelor membre ale UE, muncitorii români sunt pe cont propriu.
Platforma Harvesting Solidarity este mesajul nostru de solidaritate față de lucrătorii mobili și dreptul lor la muncă și viață decentă.
Ne propunem să deschidem astfel o discuție onestă despre realitățile muncii sezoniere. Un subiect care, deși afectează viața multor români, rămâne încă insuficient cercetat.
Prea puțin cunoscut publicului larg, ocupă titlurile din presă sau agendele autorităților doar în momentele de criză.
