Contracte și intermedieri

„Comisionarii” sunt persoane care intermediază relația noilor veniți cu țara străină. În schimbul unei sume de bani oferă cazare, transport, utilități și un loc de muncă. Dar muncitorii consideră că în urma acestui schimb rămân cu o sumă insuficientă pentru acoperirea cheltuielilor. Înainte de aderarea la UE aceste relații erau mai întâlnite. În general, muncitorii stabilesc o relație cu un fermier unde revin an de an în perioada recoltei. Unii preferă Marea Britanie pentru că fermele oferă și cazare în condiții decente și bani suficienți pentru a putea trăi în restul anului în România. Alții preferă Germania, Franța, Olanda sau Austria.

Contractele prin intermediul agențiilor de plasare a forțelor de muncă sunt folosite mai mult de persoanele care pleacă pentru prima dată. Agențiile sunt actori economici care mediază relația dintre angajat și angajator, în schimbul unui comision. Activitatea lor este reglementată de legea nr. 156/2000 și poate fi verificată prin intermediul Inspectoratelor Teritoriale ale Muncii. De multe ori aceste firme nu oferă ceea ce promit inițial. Fie percep comisioane fără să ofere serviciile promise, fie oferă informații incomplete referitoare la condițiile de muncă sau remunerație. Cei care au trecut prin această experiență recomandă citirea contractului înainte semnării, ideal înainte de plecare.

Neconcordanța condițiilor din contract și cele de la fața locului. Condițiile prezentate inițial de firmele de intermediere, în unele situații nu sunt aceleași cu cele descoperite la fața locului: pot fi mai multe ore, mai puțin remunerate, sau chiar pentru alt tip de activitate, altă meserie, altă specializare.

Problemele contractelor cu firmele care oferă servicii de externalizare. Hotelurile, azilurile, școlile, dar și alte entități externalizează cel mai frecvent activitățile de mentenanță sau bucătărie. Pe lângă un număr de angajați pe perioadă nedeterminată, aceștia subcontractează lucrători pentru un număr limitat de ore și pentru anumite perioade din an. Subcontractarea este considerată o metodă de scădere a costurilor pentru firme și instituții de stat. În unele țări, angajații firmelor de subcontractare au aceleași beneficii ca un angajat obișnuit – concediu de odihnă, concediu medical, pauze, asigurări și alte beneficii. Munca externalizată înseamnă adesea mai puține ore de lucru, generând venituri mai mici pentru muncitori.

Unii lucrători pleacă prin înțelegeri informale cu ajutorul unor cunoscuți. În aceste cazuri pot apărea situații problematice, în care li se cere un comision mai mare decât cel discutat inițial.

Sprijiniți de sindicatul FAU, oamenii au organizat o mișcare de protest prin întreruperea muncii, printr-un marș până la ambasada României din Bonn. Aceste acțiuni au determinat vizita ministrei muncii din România. Pe 21 mai, Ministerul Afacerilor Externe a declarat că muncitorii români de la ferma din Bornheim și-au primit banii. Cu toate acestea, primirea drepturilor salariale este încă disputată în instanță.

Contractele de muncă pe perioadă nedeterminată asigură mult mai multă siguranță pentru muncitori. Pe lângă plata constantă a asigurărilor sociale (sănătate, pensie, șomaj), angajatul este protejat de abuzuri precum întreruperi contractuale nedrepte sau constrângeri din partea patronului de a munci peste programul legal. Aceste lucruri sunt valabile mai ales în țările și în sectoarele de activitate unde există sindicate puternice care luptă pentru drepturile muncitorilor.

Lucrătorii cu experiență verifică atent condițiile pe care le conțin contractele pentru a evita problemele când ajung la noul loc de muncă.